A VENIT SFANTA LUMINA 2017!!!
HRISTOS A INVIAT!
Amintiri din Vesnicie
-fragment-
Bucuria
Sfintei Lumini imi aduce aminte de singura data cand m-am invrednicit sa ajung
de Paste in Ierusalim. Este o poveste lunga plina de amintiri despre care vom
mai vorbi poate curand. Dupa stradanii nesfarsite, nu am reusit sa intram in
Biserica Sfantului Mormant. Eu nu am vrut sa accept acest fapt si mi-am propus
sa fortez nota. Inarmat cu vointa de fier am pornit intr-o lupta muta cu sistemul
defensiv israelian care era hotarat sa nu tolereze intrarea prea multor crestini
in biserica. A fost un an cu tensiuni mari, multe dintre ele firesti oarecum
pentru ei, nefiresti pentru noi. Acestea au avut ca rezultat direct, limitarea
drastica a accesului nostru in sfantul lacas, asta ca sa aflam mai tarziu ca in
biserica a fost destul loc sa mai incapa o multime de credinciosi. Acestia,
adica si eu, am fost opriti si ingraditi intr-un deja firesc exces si abuz de
putere de tip politienesc. Poate nu stiati, in Israel exista drepturi doar pentru
evrei si obligatii doar pentru crestini, asta exprimat asa metaforic, la modul
cum se simte din exterior atmosfera. Oamenii aia chiar se simt stapani in tara pe care o numesc a fi a lor si se manifesta ca
atare. Lejer poti fi bruscat, intimidate, jignit, inchis sau impuscat daca
deranjezi cumva prea tare (chiar si simpla prezenta este uneori asimilata
notiunii de “a deranja”). Democratia acolo este unilaterala si exclusiv etnica,
religia lor conduce toate principiile si libertatile, pe scurt, a fi crestin in
Israel
poate fi o provocare adevarata!
Continuam povestea, am fost prinsi pe o strada lata de
vreo 8 metri care ducea spre biserica. Eram sute de oameni inghesuiti si
limitati de grilaje metalice care uneori se deschideau sa mai inaintam o
sectiune, totul controlat de forte de ordine inarmate. Inghesuiala era cumplita,
un peste in conserva ar putea fi numit rezident intr-un apartament de lux comparativ
cu noi. Nu sunt genul pe care il sufla vantul pe strada si am o conditie fizica
decenta, cu toate astea am fost aproape de lesin. Inghesuiala era feroce, toti
ne luptam sa inaintam, centimetru cu centimetru sa mai facem o sectiune, sa mai
trecem de un grilaj. Presiunea era uriasa pentru ca din spate impingeau
constant sute de oameni si noi nu inaintam suficient in acelasi ritm in care ei
ne presau. Era sufocant, fierbinte si dureros si mai ales vizibil si
previzibil, fara speranta.
Eram atat de proape si totusi foarte departe, eram
aproape mort si totusi viu, eram pe cale sa traiesc o minune altfel decat imi
imaginam. Cred ca totul a inceput brusc. In tot acel cuptor unde soarele pare
etern suspendat pe cer, seninul un wallpaper afisat din oficiu iar vara un
singur anotimp, s-a starnit subit un soi de vijelie pasnica. Ceva venea din
fata, un vant racoros, tonic si plin de vioiciune ne-a mangaiat parinteste, apoi
s-a prabusit roua cerului peste noi, o racoare vie aproape duioasa ne-a cuprins
spontan si pe nepregatite. Natura s-a schimbat la fata cu chip de slava si de
putere iar asta vizibil si uimitor. Au aparut stoluri de pasari cantatoare care
se prabuseau in raiduri energice rotindu-se misterios, toate cantau, mai bine
zis slavosloveau, cantul lor era expresia pura a bucuriei nevinovate. Parca se
auzea si un clopot ceresc care era si solemn si vesel in acelasi timp, apoi
totul a luat foc. Din fata se auzeau strigate si valuri de entuziasm ne-au
izbit in plin urmate de perdele de foc miscator care inaintau rapid spre noi.
Oamenii pareau ca ard la propriu si sigur ar fi luat foc in acele conditii de
inghesuiala cand aproape toti aveau manunchiuri de lumanari aprinse in mana. Asta
daca focul ar fi fost unul normal, dar noi vorbim aici de Sfanta Lumina, focul
sfant care lumineaza si nu arde. Imi permit aici a fac o completare. Intalnim
in Psaltire urmatorul verset al psalmului 28.
“Glasul Domnului, cel ce taie para focului”. Acesta se
refera la hotararea pe care o va da Hristos în ziua judecatii. Atunci focul
pregatit spre pedeapsa diavolului si ingerilor lui se taie la glasul Domnului si
iata si pricina. In foc sunt două puteri, una care arde si una care lumineaza. Puterea
usturatoare şi pedepsitoare, cea care arde ramane celor pacatosi, iar puterea
luminoasa si stralucitoare a focului este sortita celor drepti. Glasul Domnului
taie para focului si o imparte în aşa fel incat focul pedepsei sa fie neluminos,
iar lumina odihnei sa ramana nearzatoare.
Am aprins cele 33 de lumanari iar flacara lor era
mare, la inceput era inalta de peste 20 cm. Usor temator am trecut mana prin
flacara, era blanda si inofensiva, apoi m-am spalat pe fata cu ea, mi-am
trecut-o prin barba si m-am bucurat ca un copil. Am trait atunci cate ceva din
bucuria Sfintei Lumini a anului 2010.
Nu m-am invrednicit sa intru, sa primesc Sfanta Lumina
inauntru in Biserica Sfantului Mormant, totul dupa merit. Oricum a fost minunat,
a fost odata ca-n povesti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rugăm să comentați decent în limitele bunei cuviințe.